OBIECTIVE TURISTICE – BERCA – BUZAU

Mănăstirea-cetate Berca, poarta fortificată a Văii Buzăului

„Biserica dateaza de la 1694. A fost manastire de calugari, ctitorie a boierilor Candesti si a functionat pana la secularizarea lui Al. I. Cuza, in 1863, cand foarte multe manastiri au fost inchise pana in anul 2003, cand s-a facut reactivarea manastirii. Dar, in toata aceasta perioada, a functionat ca si biserica de parohie, pentru ca localitatea Berca s-a format initial din clacasii fostei manastiri.”, ne spune maica Eufrasia Craciun care adauga: „Acum functioneaza ca si schit de calugarite,  sub titulatura de <>”. Tot ea ne spune ca oamenii care vin aici din doua motive:„Vin turisti din doua motive: unii sunt interesati de istorie, altii sunt mai mult aplecati spre evlavia credintei strabune.”

Mănăstirea-cetate Berca este amplasată pe un vârf de deal la intrarea în localitatea cu acelaşi nume, având o largă deschidere spre pădurile seculare din apropiere, motiv pentru care istoricii o consideră o veritabilă poartă fortificată a Văii Buzăului.A fost concepută ca mănăstire de tip cetate, curtea centrală şi biserica fiind împrejmuite cu ziduri mari de cărămidă, asemenea celorlalte aşezăminte brâncoveneşti. Totodată, clopotniţa era folosită ca turn de observaţie, iar un tunel subteran permitea retragerea în pădurile din apropiere. “Mănăstirile-cetate reprezintă o găselniţă a domnitorilor valahi pentru a înşela vigilenţa turcilor şi a eluda interdicţia impusă de Poarta otomană de a se construi cetăţi fortificate în ţările române. Din clopotniţă, se supravegheau mişcările de trupe şi tot de acolo se trăgea clopotul de alarmă sau, după caz, pentru slujba duminicală”, susţine scriitorul D.I. Delapetra.

Mănăstirea-cetate Berca a fost construită pe înălţimea dominantă la ieşirea râului în Câmpia Buzăului, de la care, potrivit istoriei locului, poate deriva şi numele de Berca, denumire de sorginte vizigotă (bhergh-înalt).

“Biserica fortificată a constituit, cu certitudine, un punct de observaţie şi de rezistenţă deosebit de eficient, care putea controla, practic, ceea ce am putea numi, în termeni militari, Poarta Buzăului. Mănăstirea Berca impresionează în primul rând prin dispunerea sa, ca un veritabil străjer în calea furtunilor, pe botul de deal de lângă localitatea cu acelaşi nume”, a declarat colonel Mircea Tănase, istoric militar.

Potrivit acestuia, “aşezământul a fost construit la scurtă vreme după biserica Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, cea care este considerată deschizătoare a seriei de ctitorii a marelui spătar Mihail Cantacuzino, Fundenii Doamnei, Colţea, schitul Titireciu din Ocnele Mari, şi de afirmare plenară a stilului brâncovenesc, biserica de la Berca fiind înrudită cu aceasta prin programul său decorativ, conferind, astfel, judeţului Buzău un rol primordial în consacrarea acestui original şi valoros stil arhitectonic”.

Mănăstirea de la Berca a fost construită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, de stolnicul Mihalcea Cândescu, împreună cu soţia sa, Alexandrina Cantacuzino, şi cu fiii lor, Şerban, Mihalcea şi Moise, la sfârşitul secolului al XVII-lea.Pisania mănăstirii consemnează: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu sporirea Duhului Sfânt, ziditu-s-a din temelie această sfântă şi dumnezeiască monastire, întru slava şi lauda Atotţiitorului Dumnezeu, de robul lui Dumnezeu Mihalcea vel Stolnicu şi de roaba lui Dumnezeu Alexandrina Cantacuzino, soţul dumisale (…) şi s-au zidit în zilele blagocestivului domn I. Constantin Basarab Voievod, la anul 7202 (1694), iunie, 6”.

Hram: Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil;

Acces: 25 km NV de Buzau pe DN 10, se trece raul Buzau inainte de loc. Satuc; ori pe DJ 203 K/L pana la Berca;

Stareta: Monahia Casiana Paiu

Adresa: com. Berca, 127035, jud. Buzău

Mănăstirea Rătești

Manastirea Ratesti este o manastire ortodoxa cu viata de obste in care se nevoiesc in jur de 60 de maici. Manastirea, a carei biserica este inchinata Sfintei Treimi si Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, se afla in judetul Buzau, la o distanta de aproximativ 30 de kilometri nord-vest de orasul Buzau. La aceasta se ajunge pe drumul national 10, trecandu-se raul Buzau, mai inainte de localitatea Satuc, sau pe drumul judetean 203, trecand prin Berca, apoi pe drumul comunal 194, cale de doi kilometri. Adresa manastirii: satul Ratesti, comuna Berca, 127039, judetul Buzau.

Manastirea Ratesti – scurt istoric

Pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, actuala așezare monahala de la Rătești, ctitorie a boierului Dragomir și a soției sale, era numai un smerit schit de călugări, având o biserică mică de lemn, închinată Sfintei Treimi. Așezarea monahala va apărea menționată ca „schit” până în anul 1868.Prima menționare a Schitului din Ră

tești se păstrează din data de 6 mai 1634, când acesta este amintit într-un act de danie al monahului Sofronie de Gomești. Un alt document care amintește de Schitul Rătești datează din 21 ianuarie 1652; în acesta, mai mulți bărbați dau mărturie despre faptul că „moșia Rătești aparține lui Dragomir Căpitanu”, printre care se numără și „Damaschin călugărul, Daniil călugărul și Popa Dumitru călugărul, vietuitori in schitul ctitorit de capi

tanul Dragomir”.Potrivit documentelor, in anul 1752, locasul monahal din Ratesti va ajunge parasit, fie din pricina unor greutati ale vremii, fie din pricina lipsei de monahi. In anul 1760, schitul este reinfiintat, ca urmare a donatiei facute de boierii Scarlat si Alexandru Hrisoscobu, de asta data, schitul primind o obste de maici.In anul 1784, pentru nevoile schitului se va construi o noua biserica, tot din lemn, inchinata Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Pe temelia acestuia se va ridica, mai tarziu, in anul 1844, biserica cea mare de zid, purtand ambele hramuri ale celor doua biserici vechi de lemn: „Sfanta Treime” si „Sfantul Mare Mucenic Dimitrie”.

Odata cu zidirea bisericii celei mari, in cimitirul manastirii va fi zidita inca o bisericuta mica, tot din zid, cu o singura turla, avand drept hram „Invierea lui Lazar”; aceasta va fi zugravita in fresca in anul 1874.

Momentan obiectivul de cult religios este închis datorită alunecărilor de teren, fiind supus renovării !

Vulcanii Noroiosi

Declarata inca din anul 1924 monument al naturii, zona Paclele MariPaclele Mici (situata in  comuna buzoiana Berca) este singurul loc din Europa in care pot fi vazuti vulcani noroiosi, fenomene similare inregistrandu-se doar in Siberia si in Australia.

In zona Paclelor Mici, pe o suprafata de aproape 10 hectare, se afla cei mai multi dintre vulcanii noroiosi, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Aici pot fi vazuti vulcani deja formati, cu cratere in forma unor trunchiuri de con, avand inaltimea intre 2 si 8 metri, iar in varf – mici lacuri de “lava” rece: noroiul, adus din straturile din adancimea scoartei pamantesti, este impins continuu de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versantii acestora, sub forma unor paraiase. Aceste mici rauri negricioase se usuca treptat, modificandu-se astfel in permanenta peisajul. In acelasi timp, se formeaza noi cratere, care au la inceput marimea unui nasture. Zi de zi, noroiul impins de gaze face ca aceste cratere sa se mareasca, intinzandu-se unele catre celelalte, pana se unesc intre ele, dand nastere astfel unor guri de vulcani cu diametre de 2 – 3 metri.

La cativa kilometri spre nord-est este situat platoul Paclelor Mari, cu o suprafata de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflati in centrul platoului. Diametrul fiecaruia dintre acesti trei vulcani masoara peste 100 de metri. “Poalele” vulcanilor de aici sunt foarte intinse, iar pe acestea apar mai multe cratere secundare si limbi lungi de noroi vinetiu, adesea amestecat cu suvite de titei. Doar cativa copaci reusesc sa supravietuiasca – mai la departare de cratere – pe aceste terenuri sterpe, “inundate” de noroi si acoperite de un strat gros de namol solidificat. Totusi, ca prin minune, pe acest taram neprimitor traiesc doua plante foarte rare: Nitraria schoberi si Obione verrucifera – dupa denumirea lor stiintifica. Sunt plante halofile (adica se dezvolta intr-un mediu sarat, avand de asemenea nevoie de saruri pentru hrana), protejarea prin lege a acestora fiind unul dintre motivele pentru care zona Vulcanilor Noroiosi a fost declarata rezervatie naturala mixta (geologica si biologica).