COMUNA BERCA

Așezată în partea centrală a județului Buzău, la limita sudică a zonei subcarpatice, comuna Berca, s-a dezvoltat simțitor în ultimele decenii, devenind o localitate care poate, și are dreptul, să aspire la calificativul urban.
Comuna Berca este constituita astăzi din satele : Pleșcoi, Berca( reședința), Pleșesti, Valea Nucului , Joseni, Rătești, Cojanu, Pâclele, Sătuc, Mânăstirea Rătești, Țâțârligu, Băceni și Viforâta.

Zona subcarpatică de curbură la limita căreia este așezată comuna Berca, reprezinta o îmbinare de culmi deluroase cu depresiuni și bazinete.Regiunea este cutată larg, cutele fiind orientate de la sud-vest către nord-est, și prezintă fracturi, ridicături sau coborâri. Apele curgătoare au impus direcții de fragmentare alături de structura geologică.

Resursele subsolului  sunt : petrol, gaze, roci utile și resurse terapeutice.
Sondele din zona extrag petrol și gaze grupate în mai multe parcuri, pe anticlianul Berca – Arbănași.
Rocile utile sunt argile ordinare ce se exploateaza într-o cariera situată deasupra satului Sătuc, materie primă pentru fabrica de cărămidă. În subsol sunt și straturi subțiri de cărbune inferior care nu sunt exploatate. Pe valea Sărățelului se găsesc bolovani de calcar (aduși de apă) lucru care a făcut, ca din vechime, locuitorii din Berca și Joseni să se ocupe cu fabricarea varului și cioplirea pietrei. Cei din Joseni au folosit argila calcaroasă pentru practicarea olăritului.Din albia râului Buzău, se exploatează piatra de râu, pietrișuri și nisip pentru contrucții.
Resursele terapeutice sunt formate din izvoare clorurate, iodate și sodice, găsite la Berca și izvoare cu mineralizare ridicată în zona Pâclelor.

Pe teritorul comunei Berca solurile sunt destul de variate. Masiva intervenție a omului în ultimele secole a dus la puternice schimbări ale caracteristicilor morfologice și chimice ale solurilor și uneori, chiar la completa lor înlăturare prin eroziune.
Solurile predominante sunt: brun de pădure, brun-gălbui; argile iluviale, podzolice, soluri cu orizont B argilar, dezvoltate îndeosebi pe marne și argile marnoase.În terasa de luncă a Buzăului sunt soluri nisipoase folosite pentru cultura cartofului și grădinărit.

Regimul hidrologic este influențat de relief, condițiile climatice și în ultimul timp , din ce în ce mai mult, de om. Varietatea litologică, teoretică și structurală specifică comunei Berca, influențează în mod direct distribuția și caracterul apelor subterane. Prezența masivelor de sare influențează componența chimică a apelor stătătoare, dându-le un grad ridicat de mineralizare.
Principala apă curgătoare ce străbate comuna Berca și care dirijează aproape întreg regimul hidrologic, este râul Buzău.

Clima comunei este influențată de următorii factori : Altitudinea redusă a dealurilor subcarpatice și așezarea satelor componente între dealuri și văi. Temperatura medie anuală este de 10,6 grade C ( în general luna cea mai caldă este iulie, cu o medie de 21,8 grade C). În legătură cu  precipitațiile s-a calculat o medie anuală de 556 l/m2.
Toamna și primăvara se simte briza de deal, dimineața aerul mai cald coboară pe dealuri iar seara urcă.Caracteristicile climei se reflectă în peisajul georgrafic, atât în cel natural cât și în cel antropic.Condițiile climatice mai blânde pe pantele sudice și de adăpost, au determinat apariția vegetației termofile iar pomicultura și viticultura ocupă un loc important.

Din punct de vedere al florei, comuna se află în zona de silvostepă.  Poziția georgrafică și relieful, alături de factorii ecobiologici au făcut ca în această zonă să existe conifere, foioase, plante termofile, vegetație caracterictică solurilor sărăturoase, vegetație ierboasă.

Zona comunei Berca este populată de o faună caracteristică pădurilor de fag și stejar, în care se întrepătrund elemente montane și de stepă. Dintre speciile de pădure, cel mai important element faunistic și cinegetic este căprioara, care nu numai că are cea mai mare răspândire, dar este reprezentată și prin cele mai mari efective. Alături de căprioară, tot în efective mari apare și mistrețul.Destul de răspândite în zonă sunt și specii de răpitori de talie mică: nevăstuica și dihorul.În pădurile comunei se adăpostește vulpea și foarte rar s-a semnalat și prezența râsului.O largă răspândire o are și iepurele care se constituie în unul din obiectivele de vânat sportiv.

Pozițiile geografice cu totul și cu totul privilegiate ale satelor comunei Berca, ne fac  să credem că aici a fost viață dintotdeauna, că a existat civilizație din cele mai vechi timpuri, asta deoarece aproape toate vatrele de sat au urme de locuire veche sau straveche și începând cu secolul al XV-lea sunt pomenite în diferite documente.
Descoperirile geologice din diferite locuri ne arată prezența neamurilor germanice în această zonă.Cele mai vechi atestări documentare cunoscute sunt cele ale satelor Pleșcoi și Urlători. Documentele datează din 22 mai 1489 și sunt emise de domnitorul Vlad Călugărul.

La începutul secolului XVI era o luptă acerbă între boierii din dreapta și stânga Oltului și boierii din răsăritul Țării Românești.Prigoniri și crime erau chiar și în sânul familiilor boierești.Radu de la Afumați, Petru Vodă și Matei Basarb s-au pus bine cu boierii de pe Valea Buzăului, întărindu-le stăpânirea.

La 18 martie 1577, printr-un hristov al domnitorului Alexandru Mircea se dădea învoire lui Negruș și Mircea să are niște ocine iar la 8 ianuarie 1582 Mihnea Turcitul întărea mareului spătar Dumitru și logofătului Stan, pe lângă ocini la Pîrscov și un vad de moară la Urlători.

Un Stanciu din Rătești apare și în hristovul domnitorului Mihai Viteazul, datat la 25 Februarie 1594, căruia, împreună cu frații lui Manea si Dobromir li se întărește dreptul de proprietate pentru că este a lor moștenire. Același domnitor întărea la 20 iunie 1597, lui Radu Nenu moșii la Plecicoi, joseni, Păcăleni, Pădurea Restia și Micani.

La sfîrșitul secolului XIX, actualul teritoriu administrativ al comunei Berca era împărțit între cele trei foste mari localități, Pleșcoi, Pâclele și Gura Aninoasei.În aceasă perioadă cea mai mare comună, din punct de vedere al suprafeței administrate era Pâclele, iar cea mai puțin întinsă era Pleșcoi, care avea , însă, cel mai mare număr de locuitori. În comuna Pleșcoi locuiau 1710 persoane, existau  396 de case iar suprafața era de 2590 ha.Sate componente: Urlători , Muscelul, Pleșcoi, Pleșești, și Urlători.

Comuna Pâclele, a cărei localitate de reședință era satul Berca se afla la distanță de 21,8 km de orașul Buzău, cu următoarele proprietăți mai însemnate:Pâclele – Murători, Pâclele- Sforile, Joseni, Beleșeasca sau Berca. Berca avea 550 de locuitori iar Pâclele și Joseni aveau 1480 de locuitori la un loc.

A treia comuna era Gura Aninoasei, comuna rurală în plaiul Pârscov, și avea ca suprafață 2680ha. Cuprindea satele Băceni, Botanu, Gura Aninoasei, Cireșoiu, Rătești, Schitul Rătești, Țâțârligu și Viforâta.

Prima încercare statistică datează din 1831, când s-a întocmit o catagrafie, care prezenta numărul familiilor dintr-o localitate. Satele care formau în acea vreme comuna Berca, aveau populația cuprinsă între 100 și 800 de locuitori.

în secolul XX s-au efectuat mai multe recebnsăminte, mai mult sau mai puțin complete: 1912 (după cetățenie), 1930 (recensămînt complet, după vârstă, sex, limbă, religie, cetățenie, profesiuni), 1948(parțial), 1966(cel mai complet), 1977,1992,2002.

Mai jos regasiti anul recensământului și numărul total al locuitorilor:

  • 1966 – 8093 locuitori
  • 1977 – 8949 locuitori
  • 1992 – 9726 locuitori
  • 2002 – 9921 locuitori

În zona comunei Berca, economia este de tip mixt, caracteristică regiunii de deal. Intensificarea exploatării resurselor naturale de hidrocarburi, din ultimul secol, a introdus un specific industrial în cadrul celui agricol.Prima și cea mai importantă consecință a fost ridicarea nvelului de trai al populației și, în același timp , transformarea localității Berca, într-un centru industrial, prin construcția unor clădiri administrative, blocuri de locuit, magazine, ateliere de prestări-servicii.

În anul 1935, s-a înființat Punctul agronomic Joseni, un fel de stațiune experimentală de cercetare și producție, în domeniul pomiculturii și zootehniei.Insituția avea clădire administrativă, magazie și grajduri

După război, în parteneriat cu Franța, s-a construit la Berca un uscător de legume și fructe, pentru valorificarea acestora, din zona comunei și a comunelor învecinate.Aici se fabricau conserve de legume, legume deshidratate, fructe deshidratate, siropuri, magiunuri, etc.În prezent, acest uscător de fructe nu mai funcționează.

O mare dezvoltare a cunoscut la Berca și industria materialelor de construcții, valorificând argila din zon Sătuc, construindu-se Fabrica de produse ceramice, azi SASTUC SA.

După 1989, comuna Berca se dezvoltă mai mult, din punct de vedere edilitar și economic, înființându-se mai multe societăți cu capital privat.Ca bază a industriei locale, rămâne în continuare industria extractivă a țițeiului.

Anul 1838 reprezintă primul an de învățământ public la sate.Cu toate acestea, în anul 1832, funcționa deja, pe lângă mănăstire o școală de grămătici, sau școala celor care se pregăteau pentru preoție.Durata cursurilor era de la câteva luni până la doi ani.După închiderea seminarului din Buzău, cursurile seminarului s-au ținut tot la mănăstirea Berca. La mănăstire a funcționat între anii 1879 – 1892 o școală primară.În 1820 era deja o școală și la Pleșcoi, clădirea fiind ridicată pe un teren donat de familia Pâcleanu.

Înăbușirea revoluției de la 1848, a însemnat și închiderea școlilor, urmând o perioadă de tatonări și încercări de redeschidere, materializându-se mai devreme în unele locuri, dar la nivel general abia în 1857.

Pe la 1877 copiii din Urlători învățau carte la școala de pe lângă mănăstirea Berca.După ce școala s-a închis școlarii au mers apoi la școala de la Pleșcoi, care a funcționat 35 de ani. În 1917 școala a fost tranformată de ocupanții germani în spital de izolare pentru bolnavii de tifos, nemții distrugând mobilierul și arhiva.În 1918, după mici reparații, se treia activitatea.În 1926 s-a început construcția celei de-a doua săli de clasă terminată în 1927, în 1929 o sală de teatru, în 1932 o fântână botezată „Fântâna eroilor din Urlători”, în memoria celor 39 de ostași căzuți în primul război mondial.

După 1948, în toate satele comunei, apar școli primare și școli elementare (Berca , Joseni, Rătești, Pleșcoi).

În 1958, ia ființă la Berca  liceul seral, care va funcționa până în 1966 în actualul local al Clubului copiilor. În 1973 apare o altă instituție școlară, Casa pionerilor Berca, cu sediul în spatele școlii.Instituția avea următoarele cercuri: teatru , pirogravură, istorie, orientare turistică, carting, aquaristică, fotocineclub, cenaclu literar muzical, croitorie, dans modern.

În 1979, a luat ființă Liceul Industrial de Petrol, patronat de Schela Berca, având ca scop asigurarea forței de muncă, mediu-calificare pentru industia petrolieră. De-a lungul anilor, liceul și-a modificat titulatura,  în funcție de cerințele comunității. Astăzi el se numește Grupul Școlar Tehnic Sf. Mucenic Sava, cu clasele I-XII.

Pe 4 august 1923, elevele și elevii de la cursul secundar din Pleșcoi au hotărât  înființarea societății culturale Idealul. Conform statutului care s-a adoptat, activitatea se desfășura în trei secțiuni: sportivă, culturală și artistică. Serbări, specatcole, meciuri, chiar și o mică bibliotecă a societății, formată pe cheltuiala acestora, sunt câteva din aspectele legate de activitatea acesteia.

În 1929, la indicațiile domnului Apostol Culea, directorul Casei școalelor și culturii poporului, societatea se transforma în Centrul cultural Idealul, care face parte din regiunea a III a, sub îndrumarea lui Apostol Culea. Din beneficiile realizate, de pe urma serbărilor, biblioteca centrului reușește să achiziționeze peste 2000 de volume.

Pe 18 mai 1930 se înființează Căminul cultural Nae Ionescu , având 122 de membri fondatori.Un cămin cultural s-a înființat și la Gura Aninoasei, în 1942. Din 1948, apar cămine culturale aproape în toate satele componente, iar la Pleșcoi și Urlători existând săli de festivități pe lângă școli.

În 1954 este terminată construcția, prin muncă patriotică, a Clubului muncitoresc, cu o sală de peste 100 de locuri. Se rulau filme, se desfășurau specatcole profesioniste, lunar, iar artiștii amatori își etalau talentul cu prilejul diferitelor sărbători.Fiind zdruncinată la cutremurul din 1977, clădirea clubului muncitoresc a fost demolată un an mai târziu, punându-se piatra de temelie a Casei de cultură actuale, a cărei construcție a fost finalizată în 1986.

Activitatea sportivă de pe teritoriul comunei Berca  este semnalată de prin 1923, când echipa de fotbal a Plșcoiului ia parte la Cupa Arsenescu – Slănic.

În 1931 se înființează Viforul Pleșcoi, care juca pe terenul existent și astăzi, teren cedat de Banca populară Mihai Viteazul pentru acest scop. În 1946 ia ființă echipa de fotbal Astra, care, după naționalizare (1948) și-a schimbat numele în Petrolistul, și apoi în Petrolul, nume sub care activează și astăzi, în seria a II a .

În 2001, sub patronajul primăriei, ia ființă echipa de fotbal A.S. Amicii Berca, care activează în campionatul județean, seria I, disputându-și meciurile pe un teren amenajat în Valea Nucului.

Cu bune rezultate în comuna Berca este și activitatea handbalistică. În 1973 se înființează echipa de handbal Viitorul, care activează în campionatul județean.